Înșelăciunea din neștiință și incertitudine (gharar)

Înșelăciunea din neștiință și incertitudine (gharar)

Un contract care se bazează pe incertitudine și ignoranță (gharar) este acela care implică un anumit grad de risc sau înșelăciune, care va duce la dezacorduri și dispute între părțile contractante sau poate favoriza situația în care una dintre părți o nedreptățește pe cealaltă.

Islamul a interzis strict acest tip de contract, cu scopul de a opri orice poate duce la dispute și toate formele de nedreptate. De fapt, îl declară interzis chiar dacă ar putea fi o practică acceptabilă între oameni, pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis vânzările care implică înșelăciune prin neștiință și dezinformare. [Muslim, 1513]

Exemple de contracte de vânzări care implică înșelăciune prin neștiință

  1. Vânzarea fructelor înainte de a se coace și a deveni gata de cules. Într-adevăr, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis vânzarea de curmale până când nu devine clar faptul că pot fi folosite și că sunt potrivite pentru consum, deoarece există posibilitatea ca ele să putrezească și să nu se coacă.
  2. Plata unei anumite sume de bani pentru a cumpăra o cutie, neștiind însă dacă are sau nu vreo valoare conținutul acesteia.

Circumstanțele în care gharar (ignoranța și incertitudinea) pot afecta contractul.

Un contract poate fi afectat și făcut nepermis dacă el implică o mare parte de incertitudine și ignoranță (gharar) și dacă această incertitudine și ignoranță se referă la contractul original şi nu la urmările sale.

Prin urmare, un musulman poate achiziționa o casă, chiar dacă el nu este conștient de unele lucruri precum tipul de materiale utilizate la construirea casei și tipul de vopsea folosit la vopsirea ei, pentru că o astfel de neștiință este mai degrabă banală și nu afectează obiectul contractului.