Credința în Destin – Cei şase stâlpi ai credinţei (imān)

Credința în Destin

Ce reprezintă credința în Destin?

Acest lucru înseamnă credința fermă că totul, bun sau rău, se întâmplă prin Voia lui Allah, și El, Preaînaltul, face ceea ce dorește. Nimic nu se poate întâmpla fără Voia Lui, nici măcar ceva cât greutatea unui atom din Ceruri sau de pe Pământ nu scapă Cunoașterii Sale. Cu toate acestea, El le poruncește robilor Săi să îndeplinească anumite acte și acțiuni și să evite altele, dându-le libertatea de a face ceea ce doresc, fără a fi constrânși să facă ceva împotriva voinței lor. El i-a creat pe ei împreună cu abilitatea de întreprindere. El călăuzește pe cine dorește către Mila Lui și rătăcește pe cine voiește, prin Înțelepciunea Sa absolută. El nu va fi întrebat cu privire la ceea ce face, însă oamenii vor fi întrebați cu privire la faptele lor.

Credința în Destin este unul dintre stâlpii credinței. Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat despre credinţă, el a răspuns: „Înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în cărțile Sale, în Trimișii Săi, în Ziua de Apoi și să crezi în destin, cu ceea ce este bun sau rău din el.” [Sahih Muslim, 8]

Ce presupune credința în Destin?

Credința în Destin presupune patru cerințe:

 
  • Credința că Allah Preaînaltul deține cunoașterea absolută și că El ştie totul despre creaţia Sa, chiar dinainte de a o fi înfăptuit. Preștiința Sa include previziunile despre creația Sa, durata vieții ei, vorbele și faptele acesteia, toate acțiunile ei, tot ceea ce aceasta ascunde sau arată fățiș, cine va fi primit în Paradis și cine va fi trimis în Iad. Coranul spune: „El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Știutorul celor nevăzute și al celor văzute […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 59:22]
  • Credința că Allah Preaînaltul a consemnat dinainte tot ceea ce va exista, prin Cunoașterea Sa ce precedă înfăptuirea tuturor lucrurilor, în Tablele Păstrate (Cartea Destinelor), așa cum spune Coranul: „Nicio nenorocire nu se întâmplă pe Pământ și nici în sufletele voastre fără că ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 57:22] Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în legătură cu aceasta: „Allah a stabilit măsura corespunzătoare fiecărui aspect al creației, cu cincizeci de mii de ani înainte de a crea Cerurile și Pământul.” [Muslim, 2653]
  • Credinţa că Voinţa lui Allah este absolută şi nu poate fi zădărnicită sau contestată de către nicio altă putere. Fără îndoială, totul se petrece numai cu Voia lui Allah. Ceea ce El doreşte să se întâmple se va întâmpla, iar ceea ce El nu doreşte nu poate avea loc. Coranul spune: „Dar voi nu puteţi voi [călăuzire] decât dacă Allah, Stăpânul lumilor, voieşte.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 81:29]
  • Credința că Allah este Inițiatorul tuturor lucrurilor, că este Singurul Creator, alături de care nu mai există niciun alt creator, că tot ceea ce există este creat de El și că El este cu putere peste toate lucrurile, așa cum spune Coranul: „[…] a creat toate lucrurile și le-a măsurat cu o măsură bună.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 25:2]

Omul are voință proprie, libertatea de alegere și posibilitatea de a face cum dorește

În niciun caz, credința în Destin nu înseamnă că omul nu are liber arbitru sau că el nu își poate alege propriile acțiuni. Acest lucru poate fi demonstrat atât prin dovezile existente în textele islamice, cât și prin dovezile concrete din viața reală.

Coranul spune: „Aceea este Ziua adevărată [care va sosi cu siguranţă]. Aşadar, oricine doreşte, trebuie să caute o cale către Domnul său [prin supunerea în faţa Sa în această viaţă lumească].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 78:39]

În privința capacității și a puterii de decizie a omului, Coranul precizează: „Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putința lui. El are ca răsplată ceea ce și-a agonisit [faptele bune] și împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele] […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:286]

Conform dovezilor concrete din viața reală, fiecare persoană știe că are liber arbitru și abilitatea de a face tot ceea ce dorește. Astfel, ea poate face alegeri în cunoștință de cauză. Aceasta face unele lucruri voluntare, precum mersul, însă nu are control asupra acțiunilor involuntare precum tremuratul sau prăbușirea la pământ. Ce rămâne de spus este că voința și abilitatea umană se pot manifesta numai după Voia lui Allah Cel Atotputernic, așa cum spune Coranul: „Cu adevărat, acesta [Coranul] nu este altceva decât o Aducere-Aminte [şi o avertizare] pentru toate lumile [a oamenilor şi a djinnilor], ~ Pentru oricare dintre voi care voieşte să fie călăuzit pe Calea cea Dreaptă. ~ Dar voi nu puteţi voi [călăuzire] decât dacă Allah, Stăpânul lumilor, voieşte.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 81:27-29] Aceasta dovedește faptul că voinţa omului este inclusă în Voinţa lui Allah, deoarece El este Cel Atotputernic. Întreg Universul Îi aparţine lui Allah Preaînaltul, iar nimeni nu are ceva în proprietatea sa fără ca El să aibă știință de aceasta şi fără a fi supus Voinţei Sale.

Folosirea predestinării drept scuză pentru a comite păcate

Obligativitatea îndatoririlor religioase, respectarea Poruncilor Divine și evitarea lucrurilor interzise de Allah Preaînaltul depind de liberul arbitru al fiecăruia și de capacitatea oamenilor de a alege. Astfel, cei drepți vor fi răsplătiți pentru că au ales Calea cea Dreaptă, iar răufăcătorii vor fi pedepsiți pentru că au ales calea greşită.

Allah Cel Atotputernic nu ne impune lucruri care sunt peste puterile noastre și nu vrea ca noi să neglijăm îndatoririle religioase, folosind destinul drept scuză.

Omul nu ştie care este destinul său, iar Allah Preaînaltul ştie totul înainte ca el să păcătuiască. Mai mult decât atât, Allah Preaînaltul ne-a înzestrat cu posibilitatea de a ne alege acțiunile și ne-a arătat în mod clar Calea cea Dreaptă, precum și pe cea greşită. Așadar, dacă nu ne supunem lui Allah, această nesupunere este numai din cauză că așa am ales și va trebui să suportam consecințele alegerii noastre.

Beneficiile credinței în Destin

Credința în Destin aduce cu sine nenumărate beneficii pentru viețile oamenilor, printre care:

  1. Destinul este unul dintre cei mai buni stimulenți pentru a acționa în această viaţă într-o manieră care Îl mulțumește pe Allah Preaînaltul. Credincioșilor li se cere să facă tot ceea ce pot, conform capacităților lor, punându-și încrederea în Allah Preaînaltul. Aceștia cred că acțiunile lor nu pot fi duse la bun sfârșit fără Voia lui Allah, deoarece El este Creatorul cauzelor și al efectelor. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Prețuiți ceea ce vă va aduce beneficii în Viața de Apoi, căutați ajutorul lui Allah și nu deznădăjduiți; iar dacă ceva neplăcut se întâmplă nu spuneți: «Dacă aș fi făcut așa și așa, cutare sau cutare, nu s-ar fi întâmplat.», ci, mai degrabă, spuneți: «Qaddaru Allahi ua mā şā’a fa‛ala» (Aceasta este Hotărârea lui Allah și El face ceea ce voiește!), întrucât, prin rostirea cuvântului «dacă» începe lucrarea lui Șeitan (Satana).” [Muslim, 2664]

  2. Credința în predestinare îl determină pe om să-și conștientizeze valoarea reală încercând, astfel, să evite vanitatea și aroganța, realizând că el nu știe ce i-a fost predestinat sau care este viitorul. Aceasta îl face să-și recunoască slăbiciunile și nevoia de Allah Preaînaltul, fiind astfel îndemnat în mod constant să se reîntoarcă la El. De obicei, omul devine vanitos atunci când ceva bun i se întâmplă, dar se întristează atunci când trece printr-o situație grea. Credința în predestinare îl salvează pe om de această aroganță în momentele ușoare și de întristare în momentele grele, atât timp cât el știe că totul se petrece numai cu Voia lui Allah Preaînaltul, Cel la care se află măsura tuturor lucrurilor și deține cunoașterea acestora încă dinainte ca ele să se întâmple.

  3. Credința în predestinare ajută la învingerea invidiei. Un adevărat credincios nu este invidios pe ceilalți pentru favorurile pe care Allah Preaînaltul le-a revărsat asupra acestora, pentru că el este conștient că toate aceste bogății vin de la Allah, iar a-i invidia pentru ceea ce au este echivalent cu opunerea față de Hotărârea lui Allah.

  4. Umple inima credinciosului de curaj și îi întărește determinarea în fața dificultăților, prin conștientizarea faptului că proviziile sale din această lume au fost deja stabilite, clipa în care el va părăsi această viață a fost deja hotărâtă de către Allah Preaînaltul și nu i se va întâmpla decât ceea ce Allah a hotărât pentru el.

  5. Aceasta îi insuflă numeroasele realități ale credinței. Drept urmare, el caută ajutorul lui Allah Preaînaltul cu stăruință, își pune încrederea în Allah după ce a îndeplinit tot ceea ce îi stătea în putinţă și își manifestă întotdeauna nevoia de Allah, de la care primește sprijin pentru a rămâne pe Calea cea Dreaptă.

  6. Îi oferă liniște și îi umple inima de pace și mulțumire, conștientizând că ceea ce nu i s-a întâmplat nu îi era destinat, iar ceea ce i s-a întâmplat trebuia să se întâmple.