Credința în Ziua de Apoi – Cei şase stâlpi ai credinţei (imān)

Credința în Ziua de Apoi

Semnificația credinței în Ziua de Apoi

Credința fermă că Allah Preaînaltul va readuce la viață oamenii din morminte, iar apoi îi va judeca după faptele lor. În funcție de ceea ce vor merita, ei vor fi trimiși fie în Paradis, fie în Iad.

A crede în Ziua de Apoi este unul dintre stâlpii credinței, iar credința nu este valabilă decât prin credința în aceasta, așa cum ni se spune în Nobilul Coran: „[…] al-birr [pietatea, dreptatea şi fiecare act de supunere faţă de Allah etc.] este a crede în Allah și în Ziua de Apoi (…)” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:177]

De ce este accentuată în Coran importanța credinței în Ziua de Apoi?

Coranul subliniază și atrage atenția asupra importanței credinței în Ziua de Apoi în nenumărate rânduri, folosind diferite moduri de exprimare în limba arabă și corelând credința în Ziua de Apoi cu credința în Allah Preaînaltul.

Motivul pentru aceasta este acela că a crede în Ziua de Apoi este rezultatul firesc al credinței în Allah Cel Atotputernic și în dreptatea Sa absolută. Pentru a lămuri:

Allah Preaînaltul nu acceptă nedreptatea. El nu va lăsa răufăcătorii să rămână nepedepsiți, nu îi va dezamăgi pe cei nedreptățiți prin neobținerea despăgubirilor pentru asuprirea lor și nici nu îi va lăsa pe cei cinstiți nerăsplătiți pentru binele pe care l-au făcut. Sunt mulți care și-au petrecut viața asuprindu-i pe alții și nu au fost pedepsiți în timpul vieții. Sunt mulți care au suferit o mulțime de nedreptăți și au murit fără să fi obținut vreo despăgubire pentru răul făcut lor. Atunci, ce anume înseamnă faptul că Allah Preaînaltul nu acceptă nedreptatea? Aceasta nu înseamnă decât că trebuie să existe încă o viață, alta decât cea actuală, unde cei cinstiți vor fi răsplătiți, iar răufăcătorii vor fi pedepsiți, fiecare primind recompensa sau pedeapsa pe care o merită.

Islamul ne învață să ne salvăm de Focul Iadului arătând bunătate față de cei din jurul nostru chiar și prin oferirea doar a unei jumătăți de curmală drept milostenie.

Ce presupune credința în Viața de Apoi?

Credința în Viața de Apoi presupune o serie de lucruri, printre care amintim:

  1. Credința în Învierea și Adunarea finală. Aceasta înseamnă că Allah Cel Atotputernic va învia oamenii din morminte, fiecare suflet reîntorcându-se în trupul său. Apoi vor sta toți în fața Domnului lor pentru a fi judecați. Vor fi adunați pe un imens pământ întins, goi și desculți, întocmai cum au fost creați de către Allah Preaînaltul pentru prima dată.

Fără nicio urmă de îndoială, credința în învierea morților este confirmată de dovezi textuale din Nobilul Coran și Sunnah și este susținută atât de rațiune, cât și de natura umană înnăscută (fitrah). Așadar, credem cu fermitate că Allah Preaînaltul va învia morții și îi va scoate din morminte, fiecare suflet se va întoarce în trupul lui și toți oamenii vor sta înaintea Domnului lumilor pentru a fi judecați.

Coranul spune: „După aceasta veți fi voi morți, ~ Iar în Ziua Învierii veți fi voi readuși la viață.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:15-16]

Toate Cărțile Divine au confirmat acest lucru, spunând că desemnarea unei zile finale, în care Allah Preaînaltul va judeca oamenii pentru respectarea sau nerespectarea Poruncilor Sale primite prin Mesagerii Săi, este parte a Înțelepciunii Lui. Coranul spune: „Oare credeți că v-am creat pe voi fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi?” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:115]

Câteva dovezi din Nobilul Coran cu privire la înviere

  • Allah Preaînaltul este Cel care a creat omenirea prima dată și El poate să îi readucă pe oameni la viață, după cum afirmă Coranul: „El este Cel care creează prima oară făpturile și apoi le face din nou – și aceasta este și mai ușor pentru El […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 30:27] Respingând falsa afirmație că este imposibil ca oasele să fie readuse la viață după ce s-au descompus, Allah Cel Atotputernic spune: „Spune [o, Mohammed]: „«Le va da lor viață Acela care le-a creat pe ele prima oară, caci El este Bineștiutor al întregii firi!»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 36:79]

 

  • Când pământul este lipsit de viață și arid, Allah Preaînaltul coboară asupra lui ploaia și îl stârnește, îl umflă și scoate din el felurite plante minunate. Cel care îl poate readuce la viață este cu siguranță capabil să învie morții, după cum spune Coranul: „Și Noi trimitem din Cer apă binecuvântată cu care facem să crească grădini și grâne pentru seceriș. ~ Și palmieri semeți, cu ciorchini rânduiți unii peste alții, ~ Ca hrană pentru robi. Și cu ea Noi dăm viață unui ținut mort. Astfel va fi și ieșirea [din morminte].”[Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 50:9-11]
  • Orice persoană rațională poate confirma că, dacă o persoană este capabilă să facă un lucru dificil, cu atât mai mult poate face ceva mai ușor. Așadar, dacă Allah Cel Atotputernic a putut crea Cerurile minunate, Pământul cel vast, toate stelele mărețe, atunci El poate, cu atât mai mult, readuce cu ușurință oasele descompuse la viață, după cum spune Coranul: „Oare Acela care a creat Cerurile și Pământul nu are putință să creeze asemenea lor? Ba da! Și El este Al-Khallāq [Creatorul], Al-‘Alīm [Atoateștiutorul, Omniscientul]!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 36:81]
  1. Credința în Judecată și în Balanța Faptelor. Allah Cel Atotputernic va judeca oamenii în funcție de faptele lor din viața lumească. Cei care Îl adoră numai pe Allah Preaînaltul și I se supun Lui și Trimisului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vor fi judecați cu blândețe. Cât despre cei care săvârșesc păcatul de neiertat al politeismului (shirk), aceștia vor fi aspru judecați.

Faptele oamenilor vor fi cântărite pe o balanță uriașă. Faptele bune vor fi puse pe un taler, iar cele rele pe celălalt. Cei ale căror fapte bune atârnă mai greu decât cele rele vor fi primiți în Paradis, în vreme ce aceia ale căror fapte rele atârnă mai greu vor fi trimiși în Focul Iadului, iar Allah Preaînaltul nu nedreptățește pe nimeni.

Allah Preaînaltul spune: „În Ziua Învierii, Noi vom pune balanță dreaptă și niciun suflet nu va fi urgisit câtuși de puțin. Și de ar fi ceva, chiar și numai cât greutatea unui bob de muștar, Noi îl vom aduce. Și Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 21:47]

  1. Paradisul și Focul Iadului. Paradisul este sălașul fericirii eterne pe care Allah Preaînaltul l-a pregătit pentru cei pioși și pentru cei care I s-au supus Lui și Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În acesta, ei vor găsi tot ceea ce-și doresc inimile lor și totul va fi o delectare pentru ochii lor.

Stârnind dorința robilor Lui de a concura unii cu alții în supunere față de El pentru a fi primiți în Paradis, Allah Preaînaltul spune: „Și întreceți-vă unul cu altul pentru iertarea Domnului vostru și pentru Raiul cel întins cât Cerurile și Pământul, pregătit pentru cei evlavioși.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 3:133]

Cât despre Focul Iadului, acesta este sălașul pedepsei veșnice, pe care Allah Preaînaltul l-a pregătit pentru necredincioși, cei care au nesocotit Poruncile lui Allah și nu s-au supus Trimișilor Săi (Pacea fie asupra lor!). În Iad, aceștia vor găsi tot felul de pedepse îngrozitoare și o suferință fără margini, care nu pot fi imaginate de mintea umană.

Allah Cel Atotputernic spune, avertizându-i pe robii Săi cu privire la Focului Iadului: „[…] temeți-vă de Focul care mistuie oamenii și pietrele, pregătit pentru necredincioși!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:24]

O, Allah, te rugăm să ne primești în Paradis și să ne ajuți să spunem asemenea vorbe și să facem astfel de fapte care să ne aducă mai aproape de Tine! Căutăm adăpost la Tine de Focul Iadului și de faptele și vorbele care ne-ar putea apropia de el!

  1. Pedeapsa și binecuvântarea din mormânt. Credem că moartea este o realitate, după cum spune Coranul: „Spune [o, Mohammed]: „«Vă va lua îngerul morții căruia i-au fost încredințate sufletele voastre, dar apoi veți fi aduși înapoi la Domnul vostru.»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 32:11]

De fapt, nimeni nu poate nega existența morții. Noi credem că atunci când cineva moare sau este ucis este pentru că i-a venit timpul, moment pe care el nu-l poate nici întârzia, nici grăbi, întocmai cum spune Coranul: „Pentru fiecare comunitate este un soroc. Când sosește sorocul lor, ele nu pot nici să-l întârzie cu un ceas și nici nu-l pot grăbi.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 7:34]

  • Credem, de asemenea, că atunci când cineva moare, a trecut, de fapt, în Viața de Apoi.
  • Există numeroase relatări autentice de la Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în care este menţionată pedeapsa din mormânt pentru necredincioși și pentru răufăcători și binecuvântarea pentru cei credincioși și drepți. Noi credem în toate acestea, dar nu încercăm să aflăm cum vor fi înfăptuite, deoarece mintea umană nu poate înţelege aceste aspecte, precum Paradisul și Focul Iadului, care aparțin lumii nevăzute. Ele nu fac parte din lumea materială, a celor văzute. Mintea umană poate executa doar raționamente analitice și argumente de tip deductiv și poate judeca lucrurile doar în aceste limite și după legile cunoscute ale acestei lumi.
  • Viața din mormânt aparține lumii nevăzute, ce nu poate fi percepută cu ajutorul simțurilor. Dacă ea ar fi fost perceptibilă, credința în lumea celor nevăzute nu ne-ar fi adus niciun beneficiu, nu am mai fi avut niciun motiv pentru îndeplinirea îndatoririlor religioase, iar oamenii nu ar mai considera necesar să își îngroape morții. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus cândva: „Dacă aceasta nu v-ar face să renunțați la a-i îngropa pe cei morți, l-aș fi rugat pe Allah să vă facă să auziți chinurile din morminte, pe care eu le pot auzi.” [Muslim, 2868; An-Nasa’i, 2058] Animalele pot auzi vocile celor care sunt pedepsiți în morminte, deoarece ele nu au obligații religioase.

Avantajele credinței în Ziua de Apoi

  1. Credința în Ziua de Apoi le reamintește oamenilor să ducă o viață cinstită, să facă fapte bune, să fie cu teamă de Allah Preaînaltul și să se țină departe de aroganță și zgârcenie. Din acest motiv, în Nobilul Coran, credința în Ziua de Apoi este adesea corelată cu îndeplinirea de fapte bune. Următoarele sunt exemple de versete în care este menționat acest lucru: „Ci întrețin moscheile lui Allah doar aceia care cred în Allah și în Ziua de Apoi […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 9:18] „[…] Aceia care cred în Ziua de Apoi, vor crede și în ea [Carte] și vor păzi stăruitor rugăciunea lor.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 6:92]

  2. Le reamintește celor total absorbiți de această lume și de plăcerile ei efemere de importanța concurării unul cu altul în supunerea față de Allah Preaînaltul, îndemnându-i la împlinirea a cât mai multor fapte bune pe parcursul vieții și arătându-le că această viață lumească este temporară, în timp ce Viața de Apoi este sălașul cel veșnic. După ce i-a lăudat pe Trimişii Săi (Pacea fie asupra lor!) şi după ce a amintit faptele lor bune, Allah menţionează în Coran motivul pentru care i-a îndemnat pe aceştia să îndeplinească asemenea fapte virtuoase: „Cu adevărat, i-am ales pe ei [preferându-i și onorându-i] acordându-le calitatea de a fi conștienți de locuința [din Viaţa de Apoi].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 38:46] Acest lucru înseamnă că reamintirea constantă a Vieții de Apoi a fost motivul din spatele executării acestor acte. Când unii musulmani au devenit prea leneși în ceea ce priveşte supunerea lor faţă de Allah Preaînaltul și de Trimisul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Allah cel Atotputernic a revelat acest verset: „[…] Oare v-a plăcut vouă viața lumească mai mult decât Viața de Apoi? Plăcerea acestei vieți nu va fi decât puțină în Lumea de Apoi!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 9:38] Credința în Viața de Apoi duce la conștientizarea faptului că tot confortul acestei lumi nu poate fi comparat cu fericirea eternă din Paradis și nu merită nicio singură cufundare în Focul Iadului. În schimb, duce la conștientizarea faptului că toate lipsurile și disconforturile acestei lumi, îndurate de dragul lui Allah, nu pot fi comparate cu pedeapsa Focului Iadului și nici cu o singură intrare în Paradis.

  3. Îl face pe om să fie mulțumit cu ceea ce are în această viață. El nu va fi supărat sau deznădăjduit dacă va rata o oportunitate din această lume. Mai degrabă, el face tot ceea ce îi stă în putință, având certitudinea că Allah Preaînaltul nu va lăsa nerecompensată nicio faptă bună făcută de dragul Său. Dacă i-a fost luat ceva în mod nedrept, chiar dacă acel lucru este mai mic decât un atom, el îl va recăpăta în Ziua de Apoi, atunci când va avea cea mai mare nevoie de el. Cum poate fi cineva trist știind că își va primi cu siguranţă răsplata într-un moment foarte critic în Ziua de Apoi? Cum poate cineva să sufere și să fie îngrijorat când știe că Cel mai bun dintre judecători va judeca între el și adversarii lui?