Etica războiului în islam

Etica războiului în islam

  1. Islamul poruncește dreptatea chiar și față de dușmani și avertizează asupra nedreptățirii lor în orice fel Coranul spune: „[…] Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 5:8] Aceasta înseamnă a nu lăsa ca ura pentru dușmani să întreacă limitele și să te împiedice de la a fi drept, atât în vorbe, cât și în fapte.
  2. Interzice cu strictețe perfidia și trădarea în relația cu inamicul Islamul interzice cu strictețe perfidia și trădarea chiar și împotriva dușmanilor, după cum spune Coranul: „[…] Allah nu-i iubește pe cei haini.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 8:58]
  3. Interzice cu strictețe mutilarea cadavrelor dușmanilor Declară mutilarea cadavrelor strict interzisă, după cum a poruncit Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Nu mutilați oameni!” [Muslim, 1731]
  4. Interzice uciderea necombatanților, distrugerea mediului și provocarea de stricăciuni pe Pământ La trimiterea unei expediții militare către frontierele de nord ale teritoriului roman, Abu Bakr As-Siddīq (Allah să fie mulțumit de el!), primul calif drept călăuzit și cel mai bun dintre toți companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), s-a adresat liderului acesteia, Usāmah ibn Zaid (Allah să fie mulțumit de el!), zicând: „Nu lăsa armata să ucidă copii, bătrâni sau femei! Nu smulge sau arde palmieri și nu tăia pomii roditori! Nu sacrifica oi, vaci sau cămile, cu excepția a ceea ce este necesar pentru hrană! Veți da peste niște oameni care s-au retras în schituri; lăsați-i să împlinească scopul pentru care au făcut acest lucru!” [Tārikh ibn ʻAsākir, vol. 2, p. 50; At-Tabari, vol. 3]