Stâlpii și actele obligatorii ale rugăciunii
Stâlpii (arkān; singular: rukn) rugăciunii sunt acele părți esențiale fără de care aceasta nu este validă. Dacă unul dintre acești stâlpi este omis în mod intenționat, rugăciunea devine nulă. Însă, dacă unul dintre acești stâlpi a fost uitat, trebuie îndeplinit în modul pe care îl vom menționa mai târziu în capitolul sujūd as-sahu. Dacă nu face aceasta, rugăciunea devine invalidă.
Stâlpii rugăciunii sunt:
Takbīr-ul de la începutul rugăciunii, luarea poziției stând drept în picioare, dacă persoana respectivă are această abilitate, recitarea Surei Al-Fātihah (în condițiile în care cel care se roagă efectuează rugăciunea singur și nu condus de un imam); plecăciunea, ridicarea din plecăciune, prosternarea, așezarea între două prosternări consecutive, tashahhud-ul final, pronunțarea tashahhud-ului șezând, taslīm-ul și asigurarea că fiecare parte a corpului are postura corectă înainte de a trece de la o poziție la alta.
Părțile obligatorii ale rugăciunii (wājibāt; singular: wājib) sunt acele acte care trebuie îndeplinite în timpul rugăciunii. Dacă acestea sunt omise în mod intenționat, atunci rugăciunea devine invalidă. Însă, dacă vreuna dintre aceste părți este uitată, rugăciunea este încă validă, iar părțile care au fost neglijate se pot compensa prin efectuarea a două prosternări de uitare, după cum vom explica mai târziu.
Părțile obligatorii ale rugăciunii sunt:
Takbīr-ul pe parcursul rugăciunii, afară de cel cu care începem rugăciunea, rostirea expresiei Subhāna Rabbi-al-ʻAdhim (Slavă Domnului meu, Cel Atotputernic) o singură dată, rostirea sintagmei Samīʻ Allahu liman hamidah (Allah îl aude pe cel care Îl slăveşte), atât în cazul în care cel care se roagă împlinește rugăciunea singur, cât și în cazul în care este condus în rugăciune de un imam, pronunțarea cuvintelor Rabbanā ua laka-l-hamd (Domnul nostru, Ție ți se cuvine toată slava), Subhāna Rabbi-al-ʻA’lā (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt) o singură dată, rostirea expresiei Rabbi-ighfir li (O, Domnul meu, iartă-mă!), așezat, între două prosternări consecutive și recitarea primului tashahhud. Aceste acte obligatorii, dacă sunt uitate, pot fi compensate prin două prosternări de uitare.
Părțile recomandate ale rugăciunii (sunan as-salāh) sunt acele cuvinte, acte și acțiuni, altele decât stâlpii și părțile obligatorii ale rugăciunii. Acestea servesc la completarea rugăciunii și este recomandat să fie îndeplinite. Dacă, însă, vreuna dintre acestea este omisă, rugăciunea rămâne validă.
