Rugăciunea în congregație

Rugăciunea în congregație

Allah Preaînaltul le poruncește bărbaților musulmani să efectueze cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii în congregație și le promite o răsplată măreață pentru aceasta. Menționând răsplata pentru rugăciunea în congregație, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Răsplata pentru rugăciunea în congregație este de douăzeci și șapte de ori mai mare decât aceea pentru rugăciunea oferită de o persoană singură.” [Al-Bukhari, 619; Muslim, 650]

Rugăciunea în congregație poate fi efectuată de minimum două persoane, una dintre ele fiind cea care conduce rugăciunea (imam). Însă, cu cât congregația este mai mare, cu atât ea îi este mai dragă lui Allah Preaînaltul.

Rugăciunea în spatele imam-ului

Cei care se roagă în spatele imam-ului trebuie să urmeze toate mișcările acestuia în timpul rugăciunii, prin respectarea îndeaproape a tuturor pozițiilor, aşa cum sunt plecăciunea și prosternarea. Ei nu trebuie să i-o ia înainte sau să facă altceva decât ceea ce face.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Rolul imam-ului este acela de a fi urmat. Spuneți «Allahu Akbar» atunci când o spune el, și nu o rostiți până ce nu o face el primul. Aplecați-vă când el se apleacă, și nu vă aplecați până ce nu a făcut-o el primul. Când el spune «Samiʻ Allahu li man hamidah» (Allah Îl aude pe cel care Îl slăveşte), spuneți «Rabbanā ua laka-l-hamd» (Domnul nostru, Ție ți se cuvine toată slava!). Prosternați-vă când el se prosternează, dar nu o faceți până când nu s-a prosternat el mai întâi.” [Al-Bukhari, 414; Abu Dawud, 603]

Cine este îndreptățit să conducă rugăciunea?

În general, cel care cunoaște Coranul cel mai bine ar trebui să primească întâietate în conducerea rugăciunii. Dacă toți cei de față sunt la același nivel în această privință, atunci preferința merge către cel care cunoaște cel mai bine Legile religiei, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acela care a memorat Coranul cel mai bine, să fie imam; iar dacă toți cei de față sunt la același nivel, atunci să conducă cel care are o înțelegere mai profundă a Sunnei.” [Muslim:673]

Cum compensăm unitățile de rugăciune pierdute

Dacă rugăciunea a început deja, cel care a ajuns mai târziu trebuie să se alăture congregației în poziția în care îl găsește pe imam. De exemplu, dacă imam-ul se prosternează, credinciosul trebuie să spună takbīr și să se prosterneze. Atunci când imam-ul rostește taslīm și încheie, prin aceasta, rugăciunea în congregație, cel care s-a alăturat mai târziu se ridică în picioare, spunând takbīr, pentru a continua și completa rugăciunea individual, compensând unitățile pierdute. Unitatea de rugăciune (rakʻah) în care s-a alăturat imam-ului și congregației este socotită ca fiind prima unitate pentru rugăciunea sa, iar unitățile ce trebuie compensate după încheierea rugăciunii în congregație alcătuiesc restul rugăciunii sale.

Cum știm că am efectuat o rakʻah în întregime

Rugăciunea este determinată de numărul de unități de rugăciune efectuate. Cel care se alătură congregației în momentul în care imam-ul face plecăciunea, trebuie să considere că a prins respectiva rakʻah în întregime, chiar dacă el nu a recitat Surat Al-Fātihah la începutul unității, stând în picioare. Dacă, însă, el a ratat plecăciunea, atunci el trebuie să spună takbīr și să se alăture congregației. În acest caz, el trebuie să considere că a pierdut acea rakʻah și mișcările sau pozițiile specifice respectivei rakʻah executate nu îi sunt luate în calcul.

Exemple ilustrând moduri de compensare a unităților de rugăciune pierdute

Dacă o persoană se alătură congregației pentru rugăciunea Fajr când imam-ul se află în cea de-a doua rakʻah, după ce imam-ul a încheiat rugăciunea rostind taslīm, trebuie să se ridice în picioare, spunând takbīr și să completeze cu unitatea de rugăciune pe care a pierdut-o. El nu trebuie să rostească taslīm-ul până ce rugăciunea sa nu este completă, deoarece pentru Fajr sunt necesare două unități, iar el nu a efectuat decât una alături de imam.

Dacă el se alătură congregației pentru rugăciunea de apus – Maghrib – în vreme ce imam-ul rostește ultimul tashahhud, după ce imam-ul a încheiat rugăciunea spunând taslīm, el trebuie să se ridice spunând takbīr și să ofere trei unități de rugăciune. Motivul pentru aceasta este faptul că el s-a alăturat congregației la sfârșit, când imam-ul deja rostea ultimul tashahhud. O unitate de rugăciune (rakʻah) este considerată completă numai atunci când el se alătură congregației, apucând să efectueze împreună cu imam-ul poziția de plecăciune.

Dacă se alătură congregației pentru rugăciunea Dhuhr pe când imam-ul este în poziția de plecăciune, în cea de a treia rakʻah, atunci el a prins două unități complete de rugăciune, care, pentru el, personal, sunt considerate primele două unități din rugăciunea pe care o efectuează. Imediat ce imam-ul încheie rugăciunea în congregație și pronunță taslīm, el trebuie să se ridice, spunând takbīr și să ofere încă două unități de rugăciune și anume unitățile trei și patru pentru el, întrucât rugăciunea Dhuhr este formată din patru unități.