Rugăciunea călătorului

Rugăciunea călătorului

  • O persoană aflată în călătorie poate, atunci când se află pe drum dinspre un loc spre altul sau pe parcursul rezidenței sale temporare, pentru o perioadă de mai puțin de patru zile, să scurteze rugăciunea de la patru la două unități de rugăciune. Astfel, ea va oferi două unități de rugăciune (rakaʻāt, singular: rakaʻah) în loc de patru pentru rugăciunea de amiază (Dhuhr), rugăciunea de după-amiază (‘Asr) și rugăciunea de seara (Isha), excepție făcând cazul în care ea efectuează rugăciunea într-o congregație condusă de un imam rezident, pe care trebuie să îl urmeze.
  • Ea poate omite rugăciunile voluntare pe care, de regulă, le efectuează înainte sau după rugăciunile obligatorii (as-sunan ar-rawātib), excepție făcând rugăciunea voluntară de dinaintea rugăciunii din zori (Fajr) şi witr.
  • El poate combina rugăciunea de la amiază (Dhuhr) cu cea de după-amiază (‘Asr), și rugăciunea de apus (Maghrib) cu cea de seară (Isha), îndeplinindu-le în intervalul prescris oricăreia dintre cele două. Aceasta este menită să-i ușureze dificultățile la care este expus în timpul călătoriei.