Rugăciunea celui bolnav

Rugăciunea celui bolnav

Musulmanul trebuie să efectueze rugăciunile obligatorii în toate circumstanțele, atât timp cât el este conștient și în toate facultățile mintale. Islamul ține însă cont de toate situațiile speciale în care oamenii s-ar putea afla, fapt pentru care există prescripții speciale pentru oamenii bolnavi.

Pentru a clarifica această chestiune:

  • Dacă cel care se roagă este prea bolnav și se află în imposibilitatea de a sta în picioare sau dacă ridicarea în picioare creează dificultăți în procesul de recuperare pe perioada convalescenței, el poate oferi rugăciunile stând jos. Dacă nici acest lucru nu este posibil, atunci el poate face rugăciunea stând întins pe o parte. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !) a spus: „Rugați-vă stând în picioare și, dacă nu puteți, așezați-vă și, dacă nu puteți nici astfel, atunci rugați-va întinși pe o parte.” [Al-Bukhari, 1066]
  • Dacă el nu poate efectua plecăciunea sau prosternarea, este de ajuns să se aplece către înainte atât cât este posibil.
  • Dacă el nu se poate așeza pe podea, atunci poate sta pe un scaun sau ceva similar.
  • Dacă din pricina bolii sale nu poate efectua abluțiunea (wudu’) pentru fiecare rugăciune în parte, poate combina rugăciunea de la amiază (Dhuhr) cu cea de după amiază (‘Asr) și rugăciunea de seară (Maghrib) cu cea de noapte (Isha), efectuându-le în intervalul prescris oricăreia dintre cele două.
  • Dacă nu poate folosi apa din cauza condiției sale de sănătate, el poate efectua în schimb abluțiunea uscată (tayammum), iar apoi se poate ruga.