Sărbătoarea Sacrificiului (ʿEīd al-Adhā)

Sărbătoarea Sacrificiului (ʿEīd al-Adhā)

Musulmanii în moschee după efectuarea rugăciunii de ʿEīd.

Sărbătoarea Sacrificiului (ʿEīd al-Adhā), care este celebrată în cea de a zecea zi a lunii Dhu-l-Hijjah, a douăsprezecea lună a calendarului islamic, are numeroase virtuți, printre care se numără următoarele:

  1. Este una din cele mai bune zile ale anului, fiind printre primele zece zile ale lunii Dhu-l-Hijjah, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „«Nu există zile în care faptele bune Îi sunt mai dragi lui Allah decât aceste zece zile [Dhu-l-Hijjah].» Companionii săi au întrebat: «Nici măcar jihād-ul (lupta) pe Calea lui Allah?» El a răspuns: «Nici măcar jihād-ul pe Calea lui Allah, cu excepția cuiva care pleacă la jihād, sacrificându-și atât viața, cât și averea și se întoarce fără niciuna dintre ele.»” [Al-Bukhari, 926; At-Tirmidhi, 757]
  2. Aceasta este „ziua pelerinajului cel mare”, în care cele mai mărețe dintre ritualurile Hajj-ului sunt efectuate, cele mai importante și cele mai pline de slavă fiind mersul în jurul Kaʻbah (tawāf), tăierea animalelor de sacrificiu și aruncatul pietrelor la cel mai mare pilon din Mina, cunoscut sub numele de Jamratu-l-ʻAqabah.

Ce trebuie să facem în ziua de ‘Eid?

În această zi, musulmanul care nu efectuează Hajj-ul se comportă similar și sărbătorește întocmai ca în cazul Sărbătorii de sfârșit al Postului (‘Eid al-Fitr) cu deosebirea că în această zi nu se plătește zakāt al-Fitr, acesta fiind specific numai pentru ʿEīd al-Fitr.

O trăsătură distinctivă a ʿEīd-ului al-Adhā este tăierea unui animal de sacrificiu, care este considerat a fi un act de adorare puternic recomandat.

Udhiyah sau animalul de sacrificiu se referă la oricare dintre animalele pastorale (oi, vaci sau cămile) care sunt sacrificate în timpul Sărbătorii Sacrificiului (ʿEīd al-Adhā), cu intenția de a căuta apropierea de Allah Preaînaltul. Timpul pentru oferirea jertfei începe după rugăciunea de ʿEīd și durează până la apusul soarelui în cea de a 13-a zi a lunii Dhu-l-Hijjah. Coranul spune: „De aceea, întoarce-te în rugăciune către Domnul tău [dedică-I rugăciunea ta numai Lui] şi jertfește [pentru săraci, doar de dragul lui Allah]!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 108:2] Rugăciunea menționată aici a fost interpretată ca fiind rugăciunea de ʿEīd al-Adhā, iar sacrificiul a fost interpretat ca făcând referire la udhiyah sau animalul de sacrificiu.

Reglementări islamice cu privire la udhiyah:

Tăierea unui animal de sacrificiu în timpul Sărbătorii Sacrificiului (ʿEīd al-Adhā) este un lucru pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a făcut și i-a încurajat şi pe alţii să îl facă, dacă își pot permite acest lucru (Sunnah mu’akkadah). Capul familiei poate oferi un sacrificiu pentru el însuși și în numele persoanelor aflate în întreținerea sa. Musulmanul care intenționează să ofere sacrificiul trebuie să se abțină de la a-și tăia părul și unghiile și de la a-și ciupi pielea (acest lucru ar cauza smulgerea părului) începând cu prima zi de Dhu-l-Hijjah și până când taie animalul de sacrificiu în cea de a zecea zi de Dhu-l-Hijjah.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească animalul de sacrificiu

  1. Nu este îngăduit a se oferi ca jertfă niciun animal sau pasăre în afară de animalele pastorale și anume oi, vaci sau cămile. O oaie sau o capră este suficientă pentru un om și casa lui și șapte gospodării diferite pot contribui împreună la sacrificarea unei vaci sau a unei cămile.
  2. Animalul de sacrificiu trebuie să aibă vârsta potrivită. O oaie trebuie să aibă vârsta de cel puțin șase luni, o capră de un an, o vacă de doi ani și o cămilă de cinci ani.
  3. Trebuie să fie lipsit de defecte vizibile, pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Există patru tipuri de animale care nu pot fi tăiate pentru jertfă: un animal cu un singur ochi sau orb, al cărui defect este evident, un animal bolnav a cărui boală este evidentă, un animal olog al cărui șchiopătat este evident și un animal slăbit care nu are măduvă în oasele sale.” [An-Nasa’i, 4370; At-Tirmidhi, 1497]

Ce trebuie făcut cu animalul de sacrificiu?

  • Este interzis să vindem vreo parte din animalul de sacrificiu.
  • Este recomandat ca animalul să fie împărțit în trei părți: o treime pentru consumul propriu, o treime să se împartă ca daruri și o treime să se dea ca act caritabil săracilor și nevoiașilor.
  • Este permisă împuternicirea cuiva pentru sacrificarea animalului de jertfă în numele altcuiva, aşa cum sunt societățile de caritate de încredere care întreprind sacrificarea animalelor de sacrificiu și le distribuie celor nevoiași.