Scopul existenței umane

Scopul existenței umane

Mulți filozofi și laici deopotrivă găsesc extrem de dificil să răspundă la cele mai importante întrebări din viața noastră:

De ce suntem noi aici?

Care este scopul existenței umane?

Coranul afirmă în mod clar și cu acuratețe care este scopul existenței umane, spunând: „Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru că ei să Mă adore.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 51:56] Prin urmare, este clar faptul că noi suntem aici pentru a-L adora pe Allah Cel Atotputernic.

Cu toate acestea, adorarea (ʻibādah) în islam nu presupune abandonarea vieții lumești și a plăcerilor sale. Acesta este un termen vast care include, pe lângă actele de adorare precum rugăciunea, postul și actele de caritate obligatorii (zakāh), toate acțiunile umane, precum şi plăcerile şi jocul, atât timp cât acestea sunt realizate de dragul lui Allah, așa cum ne-a informat Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Sunteţi recompensați chiar și atunci când aveți relații intime cu soțiile voastre.” [Muslim, 1006]

În acest fel, în ciuda faptului că este scopul principal aflat la baza existenței umane, adorarea devine esența vieții, oferindu-i musulmanului posibilitatea de a transforma toate practicile permise de zi cu zi în acte măreţe de adorare. Nobilul Coran spune: „Spune [o, Mohammed]: «Într-adevăr, rugăciunea mea, sacrificiul meu, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Stăpânul lumilor.»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 6:162]