Semnificația actelor de adorare (‘ibādah)

Termenul de ‘ibādah din limba arabă cuprinde toate vorbele și faptele pe care Allah Preaînaltul le iubește și le aprobă și pe care El le-a poruncit sau recomandat, fie că aceste cuvinte și fapte sunt aparente, aşa cum sunt rugăciunea, az-zakāh sau pelerinajul, fie că sunt nevăzute, tainice, precum dragostea pentru Allah și Trimisul Lui, teama de Allah, încrederea în El și căutarea ajutorului Său.

 

Adorarea acoperă toate aspectele vieții

Toate faptele bune care sunt făcute cu intenții bune sunt considerate acte de adorare, pentru care omul va fi recompensat.

Adorarea (‘ibādah) acoperă toate actele și acțiunile credinciosului, dacă acesta le face cu scopul de a se apropia de Allah Preaînaltul. Prin urmare, conceptul de adorare în islam nu se limitează doar la ritualurile de adorare obișnuite, precum rugăciunea și postul, ci, mai degrabă, acesta include toate actele benefice care sunt realizate cu intenții bune. În acest fel, toate faptele bune ale unui musulman sunt considerate acte de adorare, pentru care va fi recompensat în Viața de Apoi. Dacă mănâncă, bea sau doarme, de exemplu, cu intenția de a deveni puternic pentru a putea să I se supună lui Allah, el va fi recompensat pentru această intenție. Astfel, musulmanul își trăiește toată viața pentru Allah. Faptul că se hrănește pentru a obține puterea de a I se supune lui Allah, că se căsătorește pentru a nu comite adulter, afacerile, câștigurile sale, învățatul cu scopul de a obține o diplomă universitară, facerea descoperirilor, îngrijirea casei, a soțului și a copiilor din partea femeii sunt considerate acte de adorare, atât timp cât acestea sunt făcute cu o intenție bună.

Motivul creării djinnilor și a oamenilor

Allah Preaînaltul spune: „Eu nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât pentru că ei să Mă adore. ~ Eu nu voiesc de la ei întreținere și nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. ~ Ci Allah este Ar-Razzāq [Înzestrătorul, Întreținătorul], Al-Matīn [Cel Statornic, Cel Ferm, Preaputernicul].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 51: 56-58]

Allah Preaînaltul ne spune în acest verset că motivul pentru crearea djinnilor și a oamenilor este ca aceștia să Îl adore. De fapt, El nu are nevoie de adorarea lor; ci, dimpotrivă, ei sunt cei care trebuie să Îl adore din cauza dependenței lor complete de El.

Dacă omul neglijează o îndatorire față de Creatorul său și dă frâu liber plăcerilor lumești, fără a contempla motivul divin din spatele existenței sale, el devine la fel ca orice altă creatură, fără a deține niciun fel de privilegiu deasupra lor. Animalele, de asemenea, mănâncă și se bucură, dar ele nu vor fi trase la răspundere în Ziua Judecății, așa cum va fi omul: „[…] aceia care nu cred se vor bucura [în această lume] și vor mânca așa cum mănâncă dobitoacele și Focul le va fi lor sălaș.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 47:12] Prin neglijarea îndatoririi față de Domnul lor, ei sunt la fel ca animalele, dar, spre deosebire de ele, aceștia vor fi pedepsiți pentru nesupunerea lor, deoarece ei au fost înzestrați cu discernământ.

Stâlpii adorării

Pentru ca adorarea sau ‘ibādah să fie valabilă și acceptată, trebuie să fie direcționată sincer și exclusiv către Allah Preaînaltul și făcută în conformitate cu Sunnah Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Adorarea pe care Allah a legiferat-o se bazează pe doi stâlpi importanți: Primul stâlp: smerenia totală și teama Al doilea stâlp: dragostea deplină pentru Allah

Prin urmare, adorarea (‘ibādah) pe care Allah le-a poruncit robilor Săi să o îndeplinească trebuie să fie însoțită de (1) supunere totală și smerenie în faţa lui Allah, având teamă de El și (2) dragoste deplină pentru El, cerând, invocând și neimplorând pe altcineva în afară de El.

Dragostea care nu este însoțită de frică și smerenie, precum dragostea pentru mâncare și bogăție, nu poate fi considerată un act de adorare. Prin același raționament, teama care nu este însoțită de dragoste, aşa cum este teama de un animal sălbatic feroce sau de un conducător tiran, nu poate fi considerată un act de adorare. Pentru ca o acţiune să devină act de adorare, acesta trebuie făcut atât cu frică și dragoste, cât și numai pentru Allah Preaînaltul.

Condițiile adorării

Pentru ca adorarea sau ‘ibādah să fie valabilă și acceptată, trebuie să fie îndeplinite două condiții:

 

Sinceritatea: trebuie să fie făcută cu sinceritate, doar de dragul lui Allah Preaînaltul.

Urmând călăuzirea Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Evidențiind acest lucru, Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran: „Ba nu! Cu adevărat, cel care se supune lui Allah și face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme și nici nu vor fi mâhniți!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2: 112]

Afirmația „cel care se supune lui Allah” înseamnă că el îndeplinește esența monoteismului prin adorarea sinceră doar a lui Allah Preaînaltul.

Sintagma „face bine” înseamnă că el urmează Legea lui Allah și Tradițiile (Sunnah) Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Trebuie remarcat aici că urmarea Tradițiilor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se referă numai la actele de adorare pure, aşa cum sunt rugăciunea, postul și pomenirea lui Allah; aceasta nu se referă la actele care intră în categoria adorării (‘ibādah) în sens general și anume actele și acțiunile făcute cu intenție bună, cu scopul de a primi răsplată de la Allah, aşa cum este sportul cu intenția de a obține puterea pentru a-L adora mai bine pe Allah și comerțul pentru a întreține familia. Astfel de activități necesită doar evitarea acțiunilor care sunt împotriva învățăturilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau presupun comiterea unui act interzis.