Smerenia și atenția în timpul rugăciunii

Smerenia și atenția în timpul rugăciunii

Atunci când robul se prosternează, el este cel mai aproape de Domnul său..

Smerenia și atenția (khushuʻ) constituie esența rugăciunii și presupune concentrare profundă și smerenie totală în faţa lui Allah Cel Atotputernic, credinciosul încercând din răsputeri să se concentreze și să înțeleagă versetele coranice și invocările recitate în rugăciune.

Fiind unul dintre cele mai merituoase acte de adorare, Allah Preaînaltul îl consideră a fi una dintre trăsăturile distinctive ale credincioșilor: „Fără îndoială că izbândesc și sunt fericiți dreptcredincioșii, ~ Care sunt smeriți în rugăciunea lor.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:1-2]

Cei care își concentrează atenția în timpul rugăciunii simt gustul dulce al credinței și al adorării, întocmai cum ne-a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Rugăciunea este sursa celei mai mari fericiri pentru mine.” [An-Nasa’i, 3940]

Cum putem atinge khushuʻ în timpul rugăciunii

Există o serie de metode care ajută la inducerea acestei stări de smerenie și atenție în rugăciune, printre care și următoarele:

  1. Pregătirea pentru rugăciune

Acest lucru poate fi atins prin a merge devreme la moschee (pentru bărbați), îndeplinirea actelor și a acțiunilor recomandate înainte de rugăciune, purtatul hainelor corespunzătoare și mersul către moschee într-o manieră demnă.

  1. Îndepărtarea factorilor perturbatori

Credinciosul nu trebuie să înceapă rugăciunea atât timp cât există unele impedimente care îi pot distrage atenția și îi pot afecta gradul de concentrare, aşa cum sunt imaginile, zgomotele puternice, nevoile fiziologice, foamea și setea după ce masa a fost servită. Îndepărtând astfel de factori perturbatori, mintea își capătă liniștea care deschide calea către o concentrare mai bună în timpul acestui măreț act de adorare.

  1. Tuma’ninah (a acorda fiecărei posturi din rugăciune timpul necesar, fără a se grăbi)

Termenul tuma’ninah nu are un echivalent în limba română. El înseamnă, în mare, evitarea grabei și executarea mișcărilor pe îndelete, fără a trece de la o poziție la alta în grabă, ci așteptând ca oasele să se așeze corect în fiecare dintre pozițiile adoptate. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a rugat niciodată în grabă. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) efectua în mod perfect toate mișcările și pozițiile și nu trecea de la o poziție la alta până ce oasele nu se așezau în mod corespunzător. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să le poruncească acelora dintre companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) care se grăbeau când se rugau să se roage într-un ritm mai lent și să prelungească fiecare poziție până când acestea erau executate în mod corect. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu agrea graba în rugăciune și a spus că rugăciunea în grabă este similară ciugulitului ciorilor.

La un moment dat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!): „«Cel mai rău hoț este acela care fură din propria rugăciune». Aceștia l-au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, cum poate cineva să fure din propria rugăciune?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a răspuns: «Prin a nu executa corect plecăciunea și prosternarea»” [Ahmad, 22642]

Cei care efectuează rugăciunea în grabă nu pot atinge concentrarea adâncă și smerenia totală în fața lui Allah Cel Atotputernic, deoarece graba afectează atenția și smerenia în rugăciune, micșorând răsplata ei.

  1. Contemplarea asupra Măreției lui Allah

Trebuie să medităm asupra Măreției Creatorului nostru, să recunoaștem Perfecțiunea Sa și să conștientizăm propriile noastre slăbiciuni și defecte. Acest lucru face să crească adorarea noastră pentru Allah Preaînaltul și ne face să Îl invocăm, plini de smerenie și de fermitate, cerându-I cele de trebuință. Trebuie, de asemenea, să avem în vedere fericirea eternă pe care Allah Preaînaltul a pregătit-o pentru robii Săi credincioși și pedeapsa cruntă pe care le-a pregătit-o necredincioșilor. Trebuie să ne gândim la Ziua în care vom sta în fața lui Allah Preaînaltul pentru Judecata finală.

Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran că aceia care fac aceste lucruri sunt cei care, într-adevăr, sunt siguri de întâlnirea lor cu El: „Căutați liman în răbdare și în rugăciune [as-salāh]! [Într-adevăr] ea este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred, ~ Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor și că la El se vor întoarce.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:45-46]

Cu cât suntem mai conștienți de faptul că Allah Preaînaltul ne aude, ne dăruiește și ne răspunde la rugăciuni, cu atât devenim mai umili în rugăciunea noastră.

  1. Reflectarea asupra versetelor din Nobilul Coran și a celorlalte rugi rostite în timpul rugăciunii și răspunsul la ele

Nobilul Coran a fost revelat pentru a se medita asupra versetelor sale, după cum spune Allah Preaînaltul: „[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o, pentru ca ei să ia aminte la versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 38:29] Acest lucru nu se poate întâmpla dacă nu cunoaștem sensul invocărilor și al rugilor, precum și al versetelor din Nobilul Coran pe care le recităm în rugăciune. Meditarea asupra înțelesului a ceea ce recităm, precum și asupra propriei condiții vor crește, fără îndoială, concentrarea și smerenia în rugăciune și chiar vor aduce lacrimi în ochii celui care se roagă și îl vor încânta. Această implicare emoțională devine tot mai clară cu fiecare verset ascultat, așa cum spune Coranul: „Și aceia care atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor surzi și orbi.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 25:73]