Substanțele amețitoare și băuturile alcoolice

Substanțele amețitoare și băuturile alcoolice

O substanță amețitoare este un agent care întunecă mintea și îi produce unei persoane o stare care trece de la exaltare la stupoare, de obicei însoțită de pierderea inhibițiilor și a controlului, după cum ne-a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), „Fiecare substanță amețitoare este khamr [vin], și fiecare khamr este interzis.” [Muslim, 2003] Prin urmare, o băutură alcoolică este ilegală, indiferent dacă se face pe bază de fructe, aşa cum sunt strugurii, curmalele, smochinele și stafidele, sau din cereale, precum grâul, orzul, porumbul și orezul, sau din substanțe dulci, cum este, spre exemplu, mierea. Astfel, definiția khamr-ului cuprinde orice substanță care îmbată, în orice formă și indiferent de numele care i-a fost dat, chiar dacă se adaugă în sucul natural de fructe, dulciuri și ciocolată.

Islamul protejează mintea de orice lucru care îi poate dăuna.

Protejarea minții

Islamul dorește să le ofere beneficii oamenilor, atât în această viață, cât și în Viața de Apoi, iar printre aceste beneficii elementare se numără cele cinci nevoi și anume, religia, viața, mintea, averea și descendenții.

Mintea stă la baza responsabilității juridice (manāt at-takliyf) și este principalul obiect al Onoarei Divine și al Binecuvântărilor lui Allah Preaînaltul asupra rasei umane. Acesta este motivul pentru care islamul caută să o conserve și să o protejeze împotriva lucrurilor care o vor slăbi sau îi vor dăuna.

Hotărârea islamică cu privire la băuturile alcoolice

Consumul de băuturi alcoolice, aşa cum este, de exemplu, vinul, este unul dintre păcatele majore și interzicerea acestuia este confirmată prin dovezi textuale din Nobilul Coran și din Tradițiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), incluzând următoarele:

  • Coranul spune: „O, voi cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] și săgețile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiți!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 5:90] Allah Preaînaltul descrie toate tipurile de substanțe amețitoare ca pe ceva murdar și abominabil și le poruncește credincioșilor să le evite, pentru a avea succes atât în această viață, cât și în Viața de Apoi.
  • Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Fiecare substanță amețitoare este vin [khamr] și fiecare substanță amețitoare este interzisă. Cine bea vin în această lume și moare dependent de el, fără căință, nu-l va bea în Viața de Apoi [în Paradis]. ” [Muslim, 2003]
  • Explicând faptul că băutul vinului scade și chiar se opune credinței, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Atunci când cineva bea o băutură alcoolică, el nu este considerat ca făcând parte dintre cei credincioși.” [Al-Bukhari, 5578; Muslim, 57]
  • Islamul a impus o pedeapsă pentru consumatorii de alcool și, astfel, aceștia își pierd demnitatea și credibilitatea în societate.
  • El îi amenință pe cei care persistă în băutul vinului și în consumul oricărei alte substanțe amețitoare, care mor fără să se căiască, cu pedepse foarte grele în Viața de Apoi, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Allah, Preaînaltul și Preaslăvitul a făcut un legământ cu cei care consumă substanțe amețitoare, că vor bea Tinat al-Khabāl.” [Muslim, 2002] Tinat al-Khabāl se referă la puroi și la alte fluide neplăcute care se preling din corpurile celor condamnați la Focul Iadului.
  • De fapt, acest avertisment sever este valabil, în egală măsură, şi pentru cei care au de-a face în vreun fel sau altul cu producția și consumul de alcool, pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) „a blestemat zece tipuri de persoane care au de-a face cu băuturile alcoolice: pe cei care le produc, pe cei pentru care sunt produse, pe cei care le beau, pe cei care le transportă, pe cei pentru care sunt transportate, pe cei care le servesc, pe cei care le vând, pe cei care beneficiază de prețul plătit pentru ele, pe cei care le cumpără și pe cei cărora le sunt cumpărate.” [At-Tirmidhi, 1295]