Tipuri de îmbrăcăminte interzise

Tipuri de îmbrăcăminte interzise

  1. Îmbrăcămintea care nu acoperă părțile intime. Musulmanii au obligația să își acopere părțile intime cu haine adecvate, după cum spune Coranul: „O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile […]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 7:26] Islamul a determinat standardele de modestie pentru bărbați și pentru femei deopotrivă. Pentru bărbați, minimul a ceea ce trebuie acoperit din trupurile lor este partea cuprinsă între buric și genunchi. Pentru femei, atunci când acestea se află în prezența bărbaților care nu sunt înrudiți cu ele, ele trebuie să își acopere trupurile, cu excepția feței și a mâinilor. Conform cerințelor islamului, îmbrăcămintea trebuie să fie, de asemenea, suficient de largă pentru a acoperi corpul în mod corespunzător. Așadar hainele strâmte și cele transparente nu sunt permise în islam. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a avertizat pe cei care nu se îmbracă modest, numindu-i «tipuri de oameni dintre oamenii Iadului», iar una dintre aceste categorii este cea a «femeilor îmbrăcate, dar totuși dezbrăcate».
  2. Îmbrăcămintea care se aseamănă sau o imită pe cea a sexului opus. Acest fel de îmbrăcăminte este strict interzis în islam, iar purtarea unor astfel de haine este considerată a fi un păcat major. Această imitație se poate extinde și include imitarea felului de a vorbi, a felului de a merge și a mișcărilor corpului. Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) „a blestemat bărbații ce poartă haine femeiești și femeile ce poartă haine bărbătești.” [Abu Dawud, 4098] „El a blestemat și bărbații care imită femeile și femeile care imită bărbații.” [Al-Bukhari, 5546] Islamul ține cont de diferențele biologice și structurale dintre bărbați și femei și, astfel, impune un cod vestimentar diferit și îi încurajează să se comporte în conformitate cu raționamentul drept și logica sănătoasă dictate de natura umană pură (fitrah) înnăscută în fiecare ființă umană.
  3. Îmbrăcămintea care implică imitarea hainelor purtate în mod normal de către nemusulmani, cum ar fi îmbrăcămintea purtată de călugări și preoți și purtatul unui crucifix. Această categorie include, de asemenea, veșmintele specifice unei anumite religii, pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : „Acela care imită un neam de oameni, face parte dintre ei.” [Abu Dawud, 4031] Această imitație include și purtarea hainelor cu însemne religioase. O astfel de imitare este un semn al slăbiciunii și al lipsei de încredere față de adevărul adoptat. Aici, imitația nu se referă la a îmbrăca haine care sunt predominante în țara în care locuim, chiar dacă acele haine sunt purtate de majoritatea nemusulmanilor, pentru că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să poarte haine care erau comune printre cei din tribul Quraiș, care erau păgâni, excepție făcând acele haine care erau în mod expres interzise.
  4. Îmbrăcămintea purtată cu mândrie și vanitate. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu va intra in Paradis acela în a cărui inimă se află mândrie chiar și cât greutatea unui atom.” [Muslim, 91] Islamul avertizează bărbații împotriva târâtului veșmintelor pe pământ ca o formă a mândriei. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În Ziua Judecății, Allah nici măcar nu se va uita către bărbații care-și târăsc veșmintele pe jos din mândrie.” [Al-Bukhari, 3665; Muslim, 2085] Islamul avertizează și împotriva purtării așa-numitelor libās ash-shuhrah. De fapt, acest termen se referă la o serie de lucruri, inclusiv orice tip de îmbrăcăminte ciudată, având calitatea de a atrage atenția publicului larg, ceea ce îl face pe cel care le poartă să iasă în evidență prin aceasta, „îmbrăcămintea notorie” datorită aspectului sau culorii puternice și respingătoare, precum și orice tip de îmbrăcăminte care îl poate face pe cel care o poartă să simtă mândrie și faimă sau să atragă prea multă atenție asupra sa. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pe cel care poartă haina de shuhrah în această lume Allah îl va face să poarte haina umilinței în Ziua Judecății.” [Ahmad, 5664; Ibn Majah, 3606]
  5. Îmbrăcămintea din mătase sau împodobită cu aur sau mătase pentru bărbați. Referindu-se la aur și la mătase, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Acestea sunt interzise pentru bărbații din comunitatea mea, dar sunt permise pentru femei.” [Ibn Majah, 3595; Abu Dawud, 4057] Spunând mătase, aici ne referim la mătasea naturală obținută din coconul viermelui de mătase.
  6. Îmbrăcămintea extravagantă. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Mâncați, beți, îmbrăcați-vă și dați milostenie, dar fără extravaganță sau aroganță.” [An-Nasa’i, 2559] Modalitatea de a se îmbrăca, însă, variază de la o persoană la alta, în funcție de poziția sa socială. Dacă o persoană este bogată, aceasta poate cumpăra haine pe care o persoană săracă nu și le poate permite, având în vedere venitul său lunar, poziția economică și alte obligații financiare pe care trebuie să le îndeplinească. În timp ce o haină poate fi considerată o formă de extravaganță pentru o persoană săracă, poate să nu fie catalogată ca atare pentru o persoană bogată.